vineri, 4 aprilie 2008

Si bashka....



...tot cu ocazia festivalului poti sa gusti din doua specialitati locale,..hihihihi..., legale doar in acea zi.
Beau un rom onest in cinstea fiecaruia care ghiceste compozitia de baza a milk shake-ului si a prajiturii.

indienii sunt foarte fericiti




Indienii sunt foarte fericiti cand un strain le imparte obiceiurile. daca mananci cu ei la coltul strazii, daca joci un cricket mic duminica dup’amiaza pe strada, daca fumezi un biddies, dar mai ales daca participi la vreo sarbatoare.
Am avut norocul ca in prima sambata sa aiba loc The Colour Festival.
N-am inteles foarte clar (nici nu mi-am batut capul) sa inteleg care-i senificatia lui.. dar am priceput foarte repede care ii este sensul si rostul. Sa infrateasca, timp de 24 de ore, pe toata lume cu toata lumea, sa impace pentru o zi pe cei aprigi dusmani.
E de ajuns sa manjesti pe cineva cu o pudra vegetala colorata, sa-i spui Happy Holly si gata... esti tovaras cu omul ala orice te-ar desparti de el.
Am avut fericirea de a-i face fericiti pe altii.

joi, 3 aprilie 2008

zilele trecute






... zilele trecute am fost putin suparat.
Marea majoritate a pozelor pe care le-am facut in Mumbai erau stocate pe un stick care.... s-a footoot. Ieri,in schimb, mare bucurie am avut cand am realizat ca, in inconstienta mea le salvasem intr-in folder aiurea
Asa ca va fac partasi la cateva din momentele cele mai importante din primele zile in India.

Primele poze sunt facute pe Dock Road, un loc, nu cel mai mizer din Mumbai, unde aritmetica (vietii) e tare greu de inteles. Poate alaturand cateva poze o sa reusesc sa ma fac mai bine intelesUn loc cu oameni a caror singura bucurie in viata este prezentul.. si ala... greu cuantificabil

duminică, 30 martie 2008

ही ही ही

३० मरती २००८ १५:५४
पी सुनत काम ब्लोकात ... नु परा स्तिऊ स सा व स्क्रिऊ....
क टेट का-टी ट्रेक परं कैप मी दे गंदुरी, कांड त्रैएस्ती इंटर-ओ प्रोफुन्दा लेतार्गिए....आईटीआई विन गरु सा-टी स्कोती स्कामेले दिन बुरिक... दरामिते सा लेगी कातेवा गंदुरी, सेवा काट दे काट इन्तेलिगेंट.
तिम्पुल ट्रेस असा कम त्रेबुइए सा त्रेअचा, आदिका इनसेट, लेंस, फर गरबा. इमि पुन्क्टेज़ जिउया क कातेवा मोमेंते एसेंतिअले, डर निसिओदाता फिक्से. प्रिमुल रोम, प्रिमा तिगारा (सीन्स इ कुइत), प्रिमा काफेया, प्रिमा बी,प्रिमा मासा.... निसिओदाता इन असिअसी ओर्दिने.
सिंगुरेले चेस्ती करे से अगिता प’एकी... सी फर सेंस... सुनत मारा सी मुस्तेले.
मई कसती, ते गंदेस्ती (दसा पोती) ला स ओ सा हलेस्ती देसारा, मई बी उन रोम, ते (राज़)गंदेस्ती ला स ओ सा हलेस्ती देसारा, मई त्रगी उन फुम सी रालिजेज़ी मिराचुलोस दुपा स ओफ्तेज़ी, का न-अरे निकियो इम्पोर्तानता स हलेस्ती देसारा.
असा का मई त्रगी उन फुम, इन्सर्की सा फासी ओ पुजा,(करे नु पोअते सा से इन्कार्स क तोता लेना स प्लुतेस्ते इन एर), सरी नोट दे ला तेरासा सी ते इन्द्रेप्ती स्प्रे ओ अलता , दे उंडे ओ इएई दे ला इन्सपुत.
ओबोसेस्ती दोअर ला गंदुल का त्रेबुइए सा सती.
सी उइते असा ते त्रेज़स्ती फुरत दे उन अपुस परफेक्ट....सी उइती

Mi-e cam lene



30 martie 2008 15:54
Pai sunt cam blocat ... nu prea stiu ce sa va scriu....
Cu toate ca-ti trec prin cap mii de ganduri, cand traiesti intr-o profunda letargie....iti vine greu sa-ti scoti scamele din buric... daramite sa legi cateva ganduri, ceva cat de cat inteligent.
Timpul trece asa cum trebuie sa treaca, adica incet, lenes, fara graba. Imi punctez ziua cu cateva momente esentiale, dar niciodata fixe. Primul rom, prima tigara (since i quit), prima cafea, prima baie,prima masa.... niciodata in aceiasi ordine.
Singurele chestii care se agita p’aici... si fara sens... sunt marea si mustele.
Mai casti, te gandesti (daca poti) la ce o sa halesti deseara, mai bei un rom, te (raz)gandesti la ce o sa halesti deseara, mai tragi un fum si realizezi miraculos dupa ce oftezi, ca n-are nicio importanta ce halesti deseara.
Asa ca mai tragi un fum, incerci sa faci o poza,(care nu poate sa se incarce cu toata lenea ce pluteste in aer), ceri nota de la terasa si te indrepti spre o alta , de unde o iei de la inceput.
Obosesti doar la gandul ca trebuie sa STAI.
Si uite asa te trezesti furat de un apus perfect....si uiti.

joi, 27 martie 2008

kitul des supravietuire....



Cam care tre’ sa fie kitul de supavietuire in India?
1.micile rasfaturi dupa gustul fiecaruia (Ursus, Martini, tigarile preferate,o palinca mica pt. prietenii indieni -totul in cantitati rezonabile fireste)
2.accesoriile modernitatii (telefon, camera si eventual laptop)
3.mici maruntisuri care sa te ajute pana la destinatie, adica ceva de schimb (tricou, chiloti, ciorapi) si o periuta si ceva pasta de dinti.(restul se gasesc loco)
4.spirit critic, ceva vise si un mic dram de nebunie asumata
5. un oarecare budget...
Haida Deh! Am ajuns si a 5 oara aici!!
Acum 2 ani juma’ l-as fi trimis rapid la plimbare si dojenit cum se cuvine pe cel care mi-ar fi prezis un astfel de destin hihihi... mie!?... care oricum nu dau o para pe notiunea asta.

Asa cum ma asteptam, in Mumbai,in ultimul an, aproape nimic nu s-a schimbat.
Aceiasi aglomeratie si praf, aceiasi viermuiala organica si zgomotoasa, dar mai ales acelasi melanj de mirosuri, de KKT,de fetid cu mirodenii, de mucegai cu arome calde, miros pe care a 2-a zi nu-l mai simti sau mai precis nu te mai deranjeaza.
Un miros care te invaluie pana face parte din tine. Nici nu stiu daca in fond miroase sau pute aici, cu toate ca imi pare cam dur cuvantul.
Raman la parerea ca asa e si India.... o aparentza, un iz ,o mireazma familiara dar si straina, nu neaparat placuta pe care, ca si fumul de gancea, o inhalezi usor temator dar totusi voios...si care in timp, te inglobeaza incet, perfid pana la uitare de sine.
Imi era dor de locul asta.... unde nu ai de dovedit nimanui nimic (poate doar tie)
Gramatica vietii e bizara. In ce fel sa te declini?
Nici nu sti cum sa te conjugi,la viitor, la prezent... la trecut? Cand iti vine sa ai totul si foarte repede, dar sa si traiesti intens clipa care sa fie verbul auxiliar preferat, a fi sau a avea?

Gramatica o fi ea o problema.... dar nici aritmetica nu-i de lasat de o parte!!
Ce sa aduni cu ce?ce scaderi sa faci? Cum sa inmultesti sau imparti destine la 0?

Oricum revin la o parere anterioara.... pentru «neinitiati» hihihi...sa nu te imbuibi ca disperatu’ cu Eliade inainte de a veni in India....as sugera ceva mai soft : o infuzie de absurd Ionescian si ca desert o felie de luciditate à la Cioran (ma opresc aici cu referirile la marii meseriasi.... n-am chef de polemici cu connaisseurii)
Cum ziceam pe la inceputuri... nu am pretentia de a enunta adevaruri aboslute, nici macar nu tin cu tot dinadinsul sa am dreptate, doar va fac partasi la «experientele» si bien sur parerile mele.

Asa ca de maine.. cred (timpul oricum e o notiune relativa p’aici)..... promit sa incerc sa am o oarecare ritmicitate in postari.

marți, 18 martie 2008

PROLOG


NAH,
Ca imi fac si EU blog!!!
Cred ca o frustrare mica ma impinge sa ...
Ma gandesc la blogul asta de vreun an... m-am laudat in stanga si indreapta cu ce o sa fac .. si ce-o sa scriu si lalala si lalala.
Daca nimeni nu ma intreaba nimic asta nu inseamna ca nu ma pot intreba singur. Daca nimeni nu-mi cere parerea... decat poate la alegeri.... asta nu inseamna ca nu am nimic de zis...
Probabil ca nu vreau sa ajung ca disperatii care isi urla pasul pe strada sau autobuze. Asa ca ... o sa defulez aici... ca sa ma racoresc.

In general n-am chef de polemici fara sens, doar de dragul argumentatie. Nu am pretentia de a enunta adevaruri aboslute, nici macar nu tin cu tot dinadinsul sa am dreptate,... ci doar dintr-un anume exchibitionism, benign, imi arat izmenele in public. Oricum calea adoptata e mai decenta decat a acelora care le usuca (de izmene e vorba) la vedere prin balcoanele din centrul Bucurestiului
Cui nu-i convine....JA’ la caruta... sa nu-i convina...sa nu citeasca
Nici nu cred ca voi raspunde la eventuale comentarii, nu vad sensul.

Calatorul adevarat nu are nici itinerar si nici intentia de a ajunge undeva *
Asa si eu, imi vad blogul ca o excursie printre idei si pareri, ca un parcurs spre ceva superfluu. Oricum...nu am niciun program, nicio destinatie clara... nici un proiect bine definit... poate doar niste idei care sa-mi jaloneze parcursul

Momentul coincide si cu o proxima, noua, plecare in India, care ca orice schimbare masiva de decor poate fi un bun prilej de reevaluare, de repunere in discutie a propriei persoane.

Deci imi urez mult noroc, spor la ce m-am apucat sa fac si distractie pe masura.

MERCI

*{[Lao Tze[Tzu (sau uatervar)]}